Istoric

Scurt istoric al comunei

Primul document scris după „Monografia județului Sălaj” publicată de Petri Mor la începutul secolului XX-atestă existența comunei în anul 1361 sub numele de Varsuch, în 1632 Varslch, 1423 Varsocz, 1459 Warsolczh, 1460 Warsolcz, 1482 Varsolcz, 1533 Varsoltz, 1553 Warsocz, 1627 Varszocz, 1685 Varsocz.

Denumirea comunei după Petri Mor derivă din cuvântul „verse”, de origine slavă care este denumirea unei unelte de pescuit. După toate probabilitățile populația din acest loc este de confluență a râului Coliţca sau Crasna practica pe scară largă la acea dată pescuitul. Dicționarul istoric al localităților din Transilvania al lui Coriolan Suciu explică numele de Recea, Recea Mică: 1326 Reche, 1348 Rethe, 1533 Retse, 1548 Recse, 1568 Recze, 1593 Rethie, 1644 Szilagy-Recse, 1854 Recse.

Populaţia a suferit mult în perioada luptelor antihasburgice conduse de principele Transilvaniei Francisc Rakoczi II, comuna fiind când în mâna trupelor hasburgice, când în mâna „curuţilor lui Rakoczi”. După 1708 mulţi au părăsit comuna şi s-au aşezat în localităţile din jurul văii Erului, iar alţii în condiţii foarte grele trăiau ascunşi prin păduri şi tufişuri. Teritoriul comunei aparţinea marilor feude nobiliare, majoritatea populaţiei suferind în jugul iobăgiei, români şi maghiari deopotrivă. În 1361 feuda Versuch din judeţul Crasna este stăpânită de Miklos, fiul lui Versuch Tamas şi de familia Jakcsi. La 20 ianuarie 1362 Kusalyi Jakcsi este instalat stăpânul feudei şi această familie stăpâneşte cu succesorii ei până în anul 1460. Comuna aparţine în acest timp judeţului „Solnocul de mijloc”, în 1487 Korosi Zsigmond donează partea sa de moşie lui Dargii Bertalan. Un stăpân al Recii este atestat în 1582 – Recsei Gaspar.

În 1761 la împărțirea de bunuri iobăgești sunt menționate nume existente în comună şi azi ca: Dienes, Varga,     Potola, Peter, Dacz, Kiss. Au mai existat: Biro, Drasznai, Asztalos, Cirjak.

După conscripţia nobililor din anul 1808 apar 41- dintre care Bornemisza, contele (grof) Teleki, Ladanyi, Kolumban, Sofalvi, Orgovany, Laszlo, Fekete, Pozsonyi, Recsei, Kis, Orban, Balogh.

Inscripţia cea mai veche din comună se găseşte pe clopotul bisericii reformante „In te Domine speravi, 1658 fudi curenit ecclesia reformate Varsolcziensis”. Există un clenadiu din 1639 – o farfurie de argint matricole sunt din anul 1676.

Preoții erau plătiți de oameni. La începutul secolului al XVII-lea, fiecare om a fost obligat să plătească predicatorului una și jumătate cruce de grâu, cei care nu aveau pământ 25 dinari, şi un plin de vin. Au mai fost obligați să plătească – la botez o găină și o pâine – a presta numai la transport de lemne, la cosit, adunat fân, semănat.